– O fată trebuie să fie foarte atentă cînd are de a face cu asemenea bărbați, declară Banana într-un acces de seriozitate.
Banana are aproape 30 de ani și un titlu de doctor – precoce, pentru vîrsta medie a doctoratului în Japonia. Altfel, vorbește ca o fetiță, se îmbracă ca o fetiță, și-a umplut biroul cu miniaturi rozulii (inclusiv purcelul de pluș de la mine) și bate din palme cînd se bucură de orice. (Bătutul din palme, mi-am amintit în timpul plimbării de marți, încheie rugăciunile la templu, pentru ca Zeul să audă că cineva a fost acolo și s-a rugat.)
Dar să lăsăm lucrurile întunecate ale lumii, și să vorbim despre lucruri mai vesele. Concediul cu domnu’ Inginer, bunăoară. Absența e mai ușor de suportat făcînd planuri ce vom face cînd va fi aici. Ca să rezervăm cameră la hotel, Banana completează formularul în japoneză. Mai exact, îmi spune mie unde să clicăi – fără să uite să spună “te rog” la fiecare clic. Ajungem la numărul de persoane care ocupă camera: zero copii mici, zero femei, și…
– Doi bărbați, spune, privindu-mă firesc și serios. Nu-i așa?
La fel de firesc și serios, completez formularul cu numele pe care Banana îl știa cel tîrziu din povestea bagajului pierdut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu